Alianța militară NATO marchează joi cea de-a 75-a aniversare. Nu doar vârsta respectabilă, cât mai ales menținerea păcii și a coeziunii fac din Alianța Atlantică una dintre cele mai de succes organizații ale istoriei. Dar NATO se confruntă astăzi cu provocări importante.

În perioada care a urmat imediat încheierii celui de-al doilea război mondial, 12 democrații, sub conducerea Statelor Unite, s-au aliat pentru a proteja o Europă ruinată și instabilă, predispusă la războaie devastatoare.

NATO nu a fost doar o comunitate de interese, cât mai ales una de valori, ceea ce explică probabil cel mai bine longevitatea sa, în pofida disensiunilor care nu au lipsit în nicio perioadă istorică. Aceasta i-a făcut pe aliați să rămână împreună și să transmită potențialilor agresori mesajul descurajator: vom fi toți pentru unul și unul pentru toți.

Alături de crearea Uniunii Europene, succesul NATO a asigurat decenii de libertate, stabilitate și prosperitate economică remarcabilă. Între timp, numărul membrilor a ajuns la 32. Iar cea mai recentă extindere, cu Finlanda și Suedia, a fost consecința directă a agresiunii declanșate de Rusia, constând într-o invadare a Ucrainei și o serie de operațiuni hibride împotriva democrațiilor occidentale.

Democrații consolidate, societăți reziliente și economii dezvoltate, ele însele protejate de armate puternice, Suedia și Finlanda au înțeles că în fața acestei amenințări nu există neutralitate.

După ce, în 2019, președintele francez Emmanuel Macron o vedea în ”moarte cerebrală”, alianța a fost revigorată de războiul Rusiei.

Dar la a 75-a aniversare se întrevăd noi provocări.

Una este dată chiar de agresiunea rusă. Niciodată în cei 75 de ani, un război la scară largă, constând în invadarea unui stat suveran, după metodele primei jumătăți a secolului XX, nu a fost mai aproape de granițele Alianței. Tot mai multe voci, din structuri politice sau militare ale Occidentului, atrag atenția că un atac la adresa unui aliat nu poate fi exclus în următorii ani.

 

Citeste siNATO propune un sprijin militar de 100 de miliarde de euro pentru Ucraina

 

În strânsă legătură cu aceasta, Alianța trebuie să formuleze un răspuns convingător la aspirațiile Ucrainei. Articolul 10 din propriul Tratat, adus în forma originală la sediul din Bruxelles, cu prilejul aniversării, spune că ușa aderării este deschisă oricărui stat european care împărtășește valorile alianței și îndeplinește condițiile.

Moscova ar vrea garanții că Ucraina nu va adera niciodată la NATO – garanții pe care Alianța nu le poate da niciodată, pentru simplul motiv că nu-și poate încălca propriul tratat.

O altă provocare vine chiar din interiorul Alianței și, mai mult, chiar din inima ei, Statele Unite. Sentimentele naționaliste în creștere, succesul aripii republicane MAGA și declarațiile pline de echivoc ale candidatului la Casa Albă, Donald Trump, ridică întrebări serioase cu privire la funcționarea alianței în viitor.

Până într-acolo încât europenii iau foarte în serios varianta în care ar fi nevoiți să se apere singuri în fața unui atac rusesc.

De altfel, scopul declarat – sau nu al Moscovei – de la înființarea Alianței Atlantice a fost tocmai destructurarea acesteia. Poate - așa cum spun unii analiști militari – prin testarea celebrului articol 5. Oare chiar vor sări cu toții în ajutorul unui aliat care ar fi ținta unui atac? Cel puțin candidatul Donald Trump a lăsat să planeze dubii.

Dar un lucru e sigur: NATO va rezista atâta timp cât membrii săi vor rămâne atașați valorilor care i-au adus împreună: democrație, stat de drept, libertăți individuale, libertate economică.

 

Ascultați rubrica ”Eurocronica”, cu Ovidiu Nahoi, în fiecare zi, de luni până vineri, de la 8.45 și în reluare duminica, de la 15.00, numai la RFI România